Arhivă pentru Aprilie, 2011

Repede inapoi cu 200 de km pe ora

Posted in Uncategorized on Aprilie 19, 2011 by andreiciurcanu

Reportajul publicat duminica trecuta in emisiunea IN PREMIERA de pe Antena 3 se pare ca a deranjat anumiti oficiali din CFR si din Ministerul Transporturilor. Motivul se pare ca ramane de fiecare data acelasi, cei intervievati sunt deranjati de faptul ca nu au dat bine la tv.

In majoritatea cazurilor de anchete sau reportaje privind institutiile publice si managementul acestora este aproape imposibil ca cineva sa dea bine pe post. Si asta pentru ca, din pacate, multi dintre cei care ocupa functii de conducere au un singur raspuns la intrebarea privind investitiile in ultimii 20 de ani. Si acela este – „Ei nu puteti spune ca nu s-a facut chiar nimic. Ceva, ceva tot s-a facut”. S-a facut cu siguranta, s-au cheltuit miliarde de lei iar rezultatele sunt de zeci de mii de euro.

Daca aceasta “placa” a functionat vreme de ani buni pentru multi dintre romani, se pare insa ca raspunsul in cauza nu mai multumeste pe nimeni. Si ceea ce este foarte grav este ca nici macar cei care il rostesc nu mai cred in el.

Proiectul de linie de mare viteza este exemplul clasic de “reactie si profesionalism al unor institutii” din tara noastra. Bineinteles ca acest proiect nu ar fi trebuit sa se faca maine sau saptamana viitoare, bineinteles ca pentru cele aproape 8 miliarde de euro (suma estimata a fi chelutita pentru construirea acestei linii) ar fi trebuit sa ne zbatem sa gasim investitori, sa gandim strategii, sa scolim oameni. Toate se fac cu efort, viziune si dorinta de continuitate si progres. Noi insa avem ghinionul sa numaram pe degete oameni care sunt interesati sa construiasca in interesul public si nu personal si oameni care sa aibe o viziune si sa gandeasca proiecte pentru viitor, nu pentru ziua de ieri. Noi insa am uitat, sau nu am vrut sa mai raspundem la scrisori. Strasnica politica de dezvoltare si parteneriat cu statele europene.

Caile Ferate Romane insa, din motive pe care nu vreau sa le enumar aici, au fost in ultimii 20 de ani supuse unor politici destructive. Nicio guvernare nu a gandit un proces de modernizare si adaptare la piata europeana in asa fel incat acest sector, atat de dezvoltat in Romania, sa fie unul profitabil. Nu a existat niciun proiect care sa fie continuat, nicio viziune.  Si daca a existat, cu siguranta acea viziune a fost calcata in picioare de cel care a urmat la tronul de ministru. Din motive politice, interese economice sau de partid, sau pur si simplu din antipatie, succesorul a calcat in picioare ideile predecesorului. Si asta pentru ca nu stim sa profitam de mostenirea istorica.

Acest proiect de linie de mare viteza putea fi pasul care transforma CFR intr-o companie profitabila, dar care, mai ales, ar fi redat increderea romanului in tren. Investitia enorma, gandita de profesionisti ar fi determinat nu doar dezvoltarea comerciala a zonelor traversate de linie, nu doar atragerea de investitori, dar ar fi pregatit o generatie de cfr-isti si Slava Domnului Romania a avut profesionisti in CFR. Nu degeaba pana in anii 90 tara noastra se numara printre primele 5 state in Europa la calitatea transportului feroviar. Avem peste 20.000 de km de cale ferata pentru care alti vecini ar fi gata sa verse bani grei din vistieria statului. La noi acesti 20.000 de km sunt lasati sa rugineasca.

Analizele si statisticile sunt graitoare. Din 1995 si pana in 2008 CFR a pierdut aproape 9 milioane de calatori pe an, adica a pierdut jumatate din profit. Acelasi lucru s-a intamplat si cu transportul de marfa. Pana si strainii au ajuns la concluzia ca daca nu se intervine rapid, CFR-ul nostru nu va tine pasul cu ritmul de dezvoltare pe care si l-au impus statele vecine. Si in felul acesta Romania risca sa fie ocolita atat de investitorii straini (pe care deja ii izgonim) cat si de proiectele comune ale statelor vecine.

La fel ca si conductorul din materialul difuzat duminica in emisiunea IN PREMIERA cu Carmen Avram, vin sa pun si eu aceeasi intrebare. De ce politicienii nostrii nu vor sa beneficieze si in Romania de luxul de care se bucura atunci cand merg in strainatate?

Sunt convins insa ca daca Romania ar fi avut oameni de afaceri in cai ferate asa cum are asfaltatori cu siguranta acest proiect ar fi fost de interes. Diferenta o face insa un singur aspect. Calea ferata, sina in esenta, nu are strat de binder si strat de uzura. Are doar fier, traverse, piatra si semnalizare. Cam greu sa traiesti ca “omul cinstit” dupa un contract in care caietul de sarcini degeaba e aranjat.

Pur si simplu aici nu se dau bani pentru plombari, intretineri iarna vara, modernizari. Aici e doar fier si profesionisti/cfr-isti. Si atunci nici nu trebuie sa fie de mirare de ce in ultimii 20 de ani transportul  de calatori si de marfa s-a mutat de pe calea ferata pe drumuri. Si, in acelasi mod, au migrat si banii. Milioane si sute de milioane de euro.

Oare nu s-a intrebat nimeni cum e posibil ca in tara asta multe din drumuri sa arate ca dupa razboi sau sa fie sunt pline de gropi, dar totusi asfalatorii care castiga contractele respective sa fie milionari in Euro?

ÎN PREMIERĂ. Viaţa la capătul lumii şi cum a refuzat România o călătorie cu 200 km pe oră

Posted in Uncategorized on Aprilie 15, 2011 by andreiciurcanu

Duminica aceasta, la Antena 3, în emisiunea “ÎN PREMIERĂ cu Carmen Avram” veţi afla povestea unor oameni de succes din Rusia care au hotărât să renunţe la averi şi civilizaţie şi să se mute în sălbăticie. Pentru ei, banii nu mai au valoare şi sunt convinşi că în scurt timp, noi toţi, vom trăi ca ei.  Cum e să trăieşti la capătul lumii veţi afla doar în emisiunea ÎN PREMIERĂ.

Duminica aceasta îi veţi cunoaşte  pe unii dintre cei mai cunoscuţi bloggeri din România şi veţi descoperi reţeta succesului lor.

Şi tot aici veţi afla cum oficialii din ministerul transporturilor au refuzat propunerea austriecilor si ungurilor de a construi o linie de tren de mare viteză, un proiect care ar fi presupus investitţii de 8 miliarde de euro doar în România.

ÎN PREMIERĂ cu Carmen Avram, duminică, de la ora 21,00 doar la Antena3.

Adevar sau piesa de teatru? Asta e intrebarea

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2011 by andreiciurcanu

Astazi am primit un link cu un video de pe youtube cu o stire difuzata de o televiziune din Romania si m-am ingrozit. Un live si un reporter care pare sa puna la cale o piesa de teatru pentru a face cat mai mult rating.

Transmisiunea live era din localitatea Urlati, acolo unde spitalul urmeaza sa fie inchis, iar in timpul protestelor o femeie a fost filmata cum  lesina si nu oricum, ci LIVE. Nu vreau sa trag nicio concluzie dupa ce am vizionat stirea, dar vreau sa cred ca doar mi s-a parut ceea ce am vazut acolo si ca totul a fost real, nu o facatura de prost gust. 

Importante din aceasta stire sunt primele 14 secunde in care se petrec tot felul de lucruri ciudate. Reporterul ia un interviu unui domn timp in care, agitata, face din mana unei femei din multime sa se apropie de ea si implicit sa intre in raza camerei. Din multime, undeva in spatele barbatului, se vede o femeie imbracata cu o haina mov care se agita, bate din palme si ii indeamna la randul ei pe cei din spate sa ridice mai sus afisele cu lozinci. Oamenii incep chiar sa rada la indemnurile viitoarei „victimei”. Este aceeasi femeie la care, se pare, se adreseaza reporterul si care va   lesina in curand.

Va rog sa va uitati acum in stanga reporterului, acolo se mai afla o alta batrana cu un batic maro care priveste  catre cea care face transmisiunea live si, cu priviri complice, parca asteapta un semn. O trage pe femeia in mov mai aproape de microfon.

Acum va rog sa va mutati atentia inspre o a treia persoana, cea din spatele femeii cu batic maro. Aceasta pare sa vorbeasca cu persoana care va lesina si care nu doar ca nu reactioneaza sa o prinda, reactiile acesteia sugereaza ca o impinge sa cada in mijlocul transmisiunii live.

Acum intervine a patra persoana femeia cu ochelari. Priviti ceea ce spune chiar inainte ca lesinul sa se produca. Se poate citi pe buzele ei, dar, se si aude foarte incet – Cazi ma!!!

Femeia nici nu apuca sa lesina ca reporterul intervine promt ca si cum s-ar fi asteptat la asta. „Chiar acum a lesinat o femeie.” Se produce un pic de zarva dupa care, batrana cu batic maro se indreapta spre microfonul reporterului si preia fraiele discutiei. „Sa vina o ambulanta, ca a cazut o femeie aici.”

Daca acest episod este unul real nu vine decat sa-mi intareasca convingerea ca in tara aceasta disperarea a cuprins niste cote inimaginabile. Dar daca televiziunile si unii reporteri isi permit sa puna in scena un teatru atat de ieftin cu niste oameni sarmani doar pentru a face rating si pentru a da un pumn in gura unei guvernari schioape, atunci mi-e rusine ca sunt coleg de breasla cu acel reporter.

Sunt convins ca guvernul si oficialii din ministere pot fi pusi la colt si criticati pentru managementul defectuos si masurile antisociale prin niste metode mult mai inteligente decat printr-un teatru de proasta calitate si un dramatism impus – prin reportaje adevarate,  anchete bine documentate si reporteri bine informati in fata carora orice oficial nu ar putea sa scape „nesifonat”.

Astfel de materiale nu aduc cinste meseriei si daca unii considera aceasta declaratie a mea ca fiind demodata, atunci chiar ca trebuie sa ma gandesc la o reconversie profesionala.

Aveti stirea aici. Vizionare atenta.

Cum se face diferenţa dintre un drumar bun şi un hoţ – Episodul II

Posted in Uncategorized on Aprilie 6, 2011 by andreiciurcanu

Metodele de a elimina din sistem pe drumarii care se opun să facă parte din sistemul mafiot sunt nenumărate. Unul din acestea sunt comisiile disciplinare inventate pentru diferite probleme ivite în câmpul muncii. Un angajat EMCATR din ţară a explicat că această metodă simplifică politica de completare a listei cu persoanele ce urmează a fi concediate.

„Unul din criteriile care stau la baza demiterilor într-un prim pas sunt aceste comisii desciplinare care, dacă ajung la concluzia că angajatul a greşit acesta este penalizat. Sigur asta nu înseamnă că aceste comisii nu îşi fac treaba şi că sunt incorecte, dar de multe ori au fost cazuri când unii drumari, mai incomozi, au fost executaţi în acest mod. Primii daţi afară sunt cei care nu-şi fac treaba sau sunt penalizaţi în decursul activităţii”, a spus angajatul.

O altă metodă este aceea de a-l îndepărta pe drumar de domeniul de activitate. Este şi cazul unui alt drumar din cadrul unor echipaje EMCATR din ţară care a fost penalizat pentru că a oprit maşinile unor firme protejate, după care a fost mutat la un alt departament. „M-au trimis la birou. Mi-au spus  în faţă – Gogule ţi-ai făcut prea mult de cap, e timpul să te trecem la munca de scaun – şi aşa au făcut. Nu am mai avut voie să merg în teren şi am fost şi retrogradat”, a spus drumarul.

Acesta a mai povestit că înainte de a fi luată această decizie superiorii au avut grijă ca activitatea lui în teren să se desfăşoare în nişte condiţii total dezavantajoase.

„Îmi spuneau să mă duc să instalez cântarul pe nu ştiu ce drumuri naţionale secundare, pe unde, evident, nu trecea nicio maşină de mare tonaj. Asta pentru că balastierele de unde se încărcau ori erau pe alte drumuri, ori erau mai jos de locul unde noi instalam cântarul şi  traseul maşinilor care practicau supratonajul  nu se intersecta cu al nostru. M-am certat de multe ori cu şefii şi le spuneam că am stat ca proştii în drum, că ne râd în nas transportatorii şi că nu se motivează prezenţa noastră acolo. Bineînţeles că nu am avut cântăriri şi, evident, nici activitate. La sfârşitul lunii am fost penalizaţi, eu şi alţi colegi de-ai mei, pentru că nu ne-am făcut norma de amenzi. Am fost penalizaţi de aceeaşi oameni cărora le explicam problemele pe care le aveam în traseu”, a povestit drumarul.

Aşa se face că, în multe situaţii, cei care au probleme la serviciu sunt fruntaşii la dat amenzi, iar cei care au tăiat frunză la câini nu-şi fac griji că vor fi demişi. Relaţiile cu superiorii le asigură căldura locului de muncă şi au adunat ani mulţi în cadrul companiei, fără să imparta în cinci ani nici măcar 20 de amenzi. Un astfel de exemplu se găseşte la un SDN din cadrul Regionalei de Drumuri Timişoara. În timp ce unii drumari au dat in teren câteva sute de amenzi, unii colegi de-ai lor nu au reuşit să aplice nici măcar câteva zeci.

Mai mult decât atât. Unii angajaţi practică şantajul cu şoferii străini care au fost depistaţi cu depăşiri de tonaj. Drumarii „deştepţi” fac procese verbale cu amenzi de zeci de milioane pentru a-i speria pe şoferi, după care, pentru o şpagă, procesele verbale se fac nevăzute.

Faptul că străinii nu vorbesc limba română este un avantaj pentru unii şmecheri din drumuri. Într-un proces verbal semnat la SDN Arad la capitolul contravenţie drumarul a scris – Giurgiu Pod – iar în dreptul sancţiunii a scris în română – Autorizaţie şi un număr ales la întâmplare. Conform legislaţiei în domeniu în  proces verbal trebuia indicat articolul de lege care a fost încălcat şi modul în care se sancţionează contravenientul.

Mai mult decât atât. Drumarul care a semnat procesul verbal, a semnat şi ca martor, ceea ce este total ilegal, pentru că echipajele sunt formate din minim două persoane.

Un astfel de caz de fals în  documente a mai fost descoperit la Vama Borş. Un angajat a eliberat unui transportator care depăşea tonajul maxim o autorizaţie de 958 de euro şi a falsificat factura a cărei valoarea era de doar 58 de euro. Pentru a se asigura că în gestiunea contabilă a Companiei nu se va observa diferenţa de 900 de euro, bani care i-au intrat în buzunar, angajatul a emis şi o autorizaţie falsă.

Aceste procese verbale deşi poartă semnătura instituţiei şi au fost semnate de angajaţi din SDN Arad nu există în baza de date a DRDP Timişoara. Într-un răspuns oficial direcţia regionalei a infirmat existenţa acestor documente. La solicitarea de a oferi, nominal, numărul de amenzi pentru fiecare angajat în parte din secţiile de drumuri aflate în subordine, conducerea a refuzat să ofere informaţii, invocând  legislaţia privind statutul datelor cu caracter personal. Menţionez că surse din cadrul DRDP Timişoara au declarat că multe din persoanele care urmau să fie concediate făceau parte din categoria drumarilor incomozi şi nu neapărat leneşi în câmpul muncii.

Cum se face diferenţa dintre un drumar bun şi un hoţ

Posted in Uncategorized on Aprilie 5, 2011 by andreiciurcanu

Noua organigramă a Companiei Naţionale de Autostrăzi a pus pe jar pe mulţi dintre angajaţii din această instituţie. Părerile sunt împărţite atunci când vine vorba de criteriile pe baza cărora se vor face unele schimbări şi concedieri. În timp ce unii se bazează pe relaţiile de prietenie şi de rudenie cu superiorii, cei care vor decide cine iesie din schemă şi cine rămâne, alţii mizează pe noroc. Din nefericire niciuna din cele două tabere nu iau în calcul profesionalismul, o calitate care, susţin majoritatea drumarilor cu state vechi, a început să lipsească la mulţi dinre cei care se află pe statele de plată ale CNADNR.

„Se poate face un singur exerciţiu. Calculaţi vă rog numărul celor care şi-au adus an după anii rudele, fraţii, surorile, verii, soţiile în această instituţie şi care au căpuşat prin firme personale bugetul de stat şi  în comparaţie număraţi cîţi adevăraţi ingineri, drumari mai există în birourile CNADNR. Vă spun eu… sunt foarte puţini rămaşi din păcate. Motivul pentru care multe merg anapoda aici este că multe feţe drăgutze ,dar cu mari carenţe în ale drumurilor, au ocupat funcţii şi au responsabilităţi enorme în unele chestiuni. Aceşti oameni sunt nişte foarte buni executanţi şi astfel se poate argumenta numirea şi păstrarea lor în astfel de funcţii”, a spus un angajat din CNADNR.

Politica de management în domeniul resurselor umane lasă multe de dorit atât în CNADNR cât şi în Ministerul Transporturilor. Foşti directori de departamente sau de birou/proiecte după ce au fost demişi pentru management defectuos, au fost reangajaţi, de aceeaşi conducere care i-a sancţionat, pe alte posturi de conducere în alte departamente în aceeaşi instituţie. Rotirea cadrelor a ajuns în CNADNR un exerciţiu facil pentru unii şi obişnuit pentru mulţi dintre drumari. „Lupta pentru caşcaval a ajuns atât de dură, încât cei care stau la butoane nu mai au nici un dram de bun simţ sau teamă că ar putea fi sancţionaţi de opinia publică sau de colegi şi subalterni”, a mai spus drumarul.

Şi în timp ce unii sunt reangajaţi după ce au fost demişi, alţii sunt daţi afară sau prigoniţi pentru că sunt doar incomozi.

Uu exemplu ar fi prigoana pe care a început-o în companie fostul director general, Liviu Costache. Surse din CNADNR au explicat că acesta a căutat în permanenţă motive să-i execute pe oamenii din garda veche, cea a lui Radu Berceanu. „S-a ajuns în aşa hal încât s-au făcut comisii de disciplină pentru unele deplasări şi câţiva litrii de motorină. Directori şi subalterni hăituţi efectiv şi anchetţai. În schimb, directorii care sunt pe placul conducerii pot consuma în voie motorină pe banii statului atunci când îşi fac cumpărăturile de la piaţă cu maşina de serviciu”, au spus surse avizate.

Un exemplu ar fi scandalul de anul trecut cu cele câteva tone de motorină care au dispărut şi nu au putut fi justificate de şoferul unui director adjunct din CNADNR. „Evident şoferul a fost demis, dar anchetele în ceea ce priveşte modul în care au putut să dispară tone de motorină nu au mai început. Nu poţi face asemenea combinaţii decât cu acordul şi complicitatea altor angajaţi care au drept de semnătură. Un simplu şofer nu poate face asta, fără ca superiorul lui să nu ştie şi să nu-i permită”, au spus surse din CNADNR.

Problema motorinei în Companie este însă mult mai complicată, dar băieţii deştepţi se pare că au reuşit să o simplifice. Pentru că bugetul pentru deplasări este redus, iar şoferii instituţiei au un anumit număr de bonuri de benzină pe care le pot folosi, atunci s-a apelat la un artificiu. Se utilizează maşini şi combustibil de la firmele de consultanţă care au contracte cu CNADNR. Un drumar s-a oferit să clarifice problema. „Sunt directori care au două sau trei maşini luate de la firme de consultanţă. Pentru că banii de la bugetul companiei sunt limitaţi, ei folosesc maşinile chipurile pe banii firmei de consultanţă. De fapt această motorină este plătită tot din banul public, pentru că sumele decontate pentru motorină se regăsesc în diferitele contracte semnate cu statul de firmele în cauză. Mai simplu dacă dumneavoastră, firmă de consultanţă, aţi consumat combustibil de 2000 de lei într-o lună pentru plimbările unor directori, aceşti bani sunt adăugaţi în plus la un contract pe care dumneavoastră îl semnaţi cu CNADNR. Adică se reglează balanţa. Acest joc se face doar pentru a evita utilizarea directă a banului public. Problema este că motorina aceea de multe ori este folosită în interes personal de unii directori gen – să ia fetiţa de la grădiniţă, să se facă shopping la mall sau la piaţă şi de cenu, să se meargă în concediu”, a explicat un drumar.

Mâine voi publica povestea unor angajaţi de la drumuri care, pentru simplul fapt că vor să-şi facă treaba şi nu se implică în tot felul de afaceri dubioase, au fost puşi pe lista celor stigmatizaţi şi sunt ameninţaţi cu demiterea.