Arhivă pentru Ianuarie, 2011

Scandalul AC/DC – dosar închis din lipsă de probe

Posted in Uncategorized on Ianuarie 31, 2011 by andreiciurcanu

Cei patru angajaţi din Vama Nădlac acuzaţi că au primit şpagă de la şoferii convoiului ACDC au fost scoşi de sub urmărirea penală pentru lipsa probelor. Codrin Gavra, procurorul care s-a ocupat de acest caz a declarat pentru Mediafax că acest caz a fost închis.
„S-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că nu s-a putut proba. Practic, nici persoana care a reclamat telefonic acest caz, la Ambasada României din Paris, nu există în realitate”, a declarat acesta.

În urma scandalului zece angajaţi care erau pe tură în Vama Nădlac în seara în care a ieşit convoiul AC/DC din ţară au fost interogaţi, după care ancheta s-a restrâns la doar patru dintre ei, care erau pe sensul de ieşire din ţară.

”Nici nu e de mirare că s-a întâmplat asta. Până şi fostul conducere a avut temeri că şpăgarii nu vor fi prinşi şi pedpsiţi pentru că sistemul mafiot funcţionează atât de bine şi oamenii se acoperă unii pe alţii încât e aproape imposibil de dibuit. Pe de altă parte trebuie recunoscut şi faptul că CNADNR nu s-a implicat foarte mult în aflarea mai multor detalii. Şi vă pot da un exemplu. Nici până în prezent oficialii din CNADNR nu ştiu exact pe unde au intrat şi pe unde au ieşit maşinile celor de la AC/DC. Cum este posibil aşa ceva? Au fost maşini de mare tonaj care au dispărut”, au declarat surse din CNADNR, care au explicat că mecanizarea va pune capăt acestor scandaluri.

Aceleaşi surse au explicat că acesta este şi motivul pentru care nu s-a început o anchetă şi în cazul de la Giurgiu cu aceeaşi trupă de la AC/DC. “Au existat suspiciuni de abuzuri şi la Vama Giurgiu. Cei din CNADNR ştiu acest lucru şi declaraţiile celor care lucrează acolo au fost foarte bizare când oficialii au mers la faţa locului. Nu s-a început nicio anchetă pentru că e foarte greu de dovedit. Se acoperă unii pe alţii. Să nu uităm faptul că Vama Giurgiu şi Vama Nădlac sunt două zone cu trafic ridicat, surse de venit ilict pentru persoane din diferite zone, economice sau politice. Sunt zone în care e foarte greu de intervenit”, au explicat surse avizate.

O altă variantă la fel de interesantă privind evoluţia acestui scandal este cea a implicării autorităţilor din România în realizarea acestor transporturi. „Au fost nişte transporturi care nu au respectat legislaţia privind tonajul maxim admis, dar pentru a nu perturba programul s-a căzut la învoială. Noi ne facem … voi vă faceţi… De exemplu la Nădlac o parte din autocamioane au fost scoase din coloană şi au trecut graniţa fără să fie verificate. Acest lucru se ştie în CNADNR. Deci e ca şi cum ne-am ancheta noi pe noi. Cum credeţi că se va soluţiona procesul?”. La fel de interesant este şi motivul pentru care organizatorii concertului din România, dar şi membrii convoiului trupei nu s-au arătat foarte deschişi în a colabora pentru aflarea adevărului despre incidentele din Vamă.

Istoria scandalului –

Am cerut şpagă de la AC/DC

Scandalul AC/DC confirmat de conducerea CNADNR

Am cerut şpagă de la AC/DC – episodul Giurgiu

Abuzurile AC/DC din Vama Giurgiu confirmate

AC/DC a dat şpagă 2000 de euro în Vama Giurgiu ca să intre în România

Anunțuri

„Fără gânduri naţionaliste, şovine …. să nu fim umiliţi în ţara noastră pe bani publici”

Posted in Uncategorized on Ianuarie 26, 2011 by andreiciurcanu

„Colectivul de angajaţi ai companiei de autostrăzi BECHTEL, punctul de lucru Chirbiş – Bihor, Săvădisla Cluj, oameni cu bună credinţă şi frică de Dumnezeu, fără gânduri naţionaliste, şovine, nu putem răbda mârşăviile şi atrocităţile la care suntem supuşi de reprezentanţii firmei Bechtel şi ca atare ne adresăm dumneavoastră să nu fim umiliţi în ţara noastră pe bani publici de către turci, că fost-am destul dât timp a fost Imperiul Otoman”.

Aşa începe cea de-a doua scrisoare a muncitorilor români de pe şantierul Autostrăzii Transilvania. Scrisoare care a ajuns acum câţiva ani atât pe biroul ministrului transporturilor din acea perioadă, cât şi pe cea a directorului CNADNR. Este admirabil faptul că o mână de oameni simplii au avut curajul să se ridice şi să denunţe abuzurile care se fac pe şantier. Pe mulţi dintre ei i-am cunoscut pe şantier – muncitori, siguri, nepătaţi, săraci şi cu credinţa că cineva le va face dreptate la un moment dat. Au trecut ceva timp şi dreptatea lor a întârziat să apară. Mulţi dintre ei sunt şomeri acum, daţi afară forţat sau demisionari, sătui de condiţiile de muncă de acolo.

„Ştiţi cum e treaba asta? Noi nu vroiam să facem rău nimănui, vroiam doar să se facă dreptate în sensul în care noi, românii, eram batjocoriţi şi străinii, mulţi dintre ei, nu ştiau meserie. Cu toate astea erau plătiţi de 5 ori mai mult. Păi erau unii muncitori la început, când i-o adus, domnule… nu ştiau să ţină o cazma în mână, ce să mai zic de manipulat maşini ca buldozer sau compactor!”, a explicat unul din cei care au semnat scrisoarea.

 

 

 

 

 

 

 

Pe şantier, existau conflicte şi presiuni între români şi angajaţii turci care se pare erau aplanate de reprezentanţii firmei Bechtel, americanii, după cum le spun muncitorii. Aceştia însă, nu se implicau foarte mult în rezolvarea situaţiilor tensionate, ci doar la suprafaţă, chiar şi dacă observau că pe şantier se face treabă de mântuială. „Într-o zi a venit la mine un inginer turc şi mi-a spus să bag lama de la buldozer într-un taluz şi să fac nişte manevre. I-am spus că nu e bine ce îmi cere el, că o să fac mai rău şi că o să stric ce e deja stricat.  A urlat la mine şi a spus că el e şeful. Domnule. Eu am patru copii acasă, ce era să fac, să-mi pierd pâinea? Am urcat în buldozer şi am făcut ce mi-a spus, deşi ştiam că e greşit. După jumătate de oră a venit un superior american şi mi-a spus că nu e bine ce fac şi să mă opresc. I-am spus că şeful turc m-a pus să fac treaba asta – Să-i spui şefului tău turc că a spus un american cu cască din asta albă că e prost şi că nu e ştie meserie – aşa mi-a spus americanul şi după aceea o plecat. Dar eu tot cu prostul am rămas”, a povestit un alt muncitor.

Interesant este faptul că mulţi dintre angajaţii români din birourile departamentului de personal ale constructorului ştiau atât de conflictele de pe şantiere, cât şi despre angajările ilegale ale muncitorilor străini. Se pare că pentru câteva sute de euro se rezolva problema.

Deci până la urmă acest contract, semnarea, punerea lui în operă, implicarea instituţiilor statului pentru protejarea interesului public şi modul în care reacţionează la anumiţi stimuli creionează imaginea perfectă a acestui popor – plângem cu sughiţuri în timpul zilei că ni se apropie sfârşitul, dar noaptea ne săpăm groapa de unii singuri cu zâmbetul pe buze.

Autostrada Transilvania – I love you! Semnat – Angajaţi români iubitori de ţară.

Posted in Uncategorized on Ianuarie 24, 2011 by andreiciurcanu

În Compania Naţională de Autostrăzi, timp de aproape 7 ani de la începerea lucrărilor pentru Autostrada Transilvania (Braşov – Borş), niciun oficial nu a comandat verificarea respectării unor conditii impuse de contract constructorului. Una din aceste prevederi face referire la forţa de muncă – utilaje, materiale de construcţii ş.a.m.d. care ar trebui să fie asigurate de partea română. Cu alte cuvinte, jumătate din banii cheltuiţi pentru construcţia Autostrăzii, conform contractului, trebuie să se întoarcă spre firme româneşti.

La pagina  27 a contractului, semnat cu americanii de la Bechtel, articolul 4, aliniatul 6, punctul 2 se arată clar că – „Părţile convin ca nu mai puţin de 50% din Preţul Contractului să fie cheltuiţi pe resurse româneşti (şi anume Subantreprenori, forţă de muncă, bunuri de materiale şi servicii)”.

Deşi era în interesul statului român să verifice dacă această prevedere este respectată, nimeni din CNADNR nu a comandat până în prezent o astfel de verificare. „Nu a interesat pe nimeni din Companie ca şi cum nu am fi făcut pentru noi această verificare. Este lipsit de logică. Totuşi anul acesta se împlinesc 8 ani de când am semnat contractul de construire! Pe de altă parte, trebuie înţeles că nu este nevoie neapărat de o minte diabolică pentru a face rău, sau pentru a distruge. Este nevoie doar de incompetenţă. Mi-e teamă că aici găsim răspunsul”, au explicat surse din Compania Naţionalîă de Autostrăzi.

Fostul director general al CNADNR, Dorina Tiron, a recunoscut, într-un interviu acordat anul trecut, cu câteva luni înainte de demitere, că nimeni din Compania Naţională de Autostrăzi nu a verificat dacă jumătate din tot ceea ce se foloseşte pe şantierul Autostrăzii este asigurat de forţă de muncă românească. Iată transcriptul discuţiei.

Andrei Ciurcanu – A fost cineva de la Compania de Autostrăzi să verifice în teren dacă se respectă această prevedere?

DORINA TIRON – În mod normal consultanţa ar trebui să verifice lucrurile acestea. Deci noi avem un contract de consultanţă şi consultantul din câte ştiu trebuie să facă acest lucru.

A.C. – Şi consultantul face un control în momentul în care îl cereţi şi dumneavoastră.

DORINA TIRON – E obligativitatea lor să…..

A.C. – Şi s-a făcut până acum, pentru că şi consultantul e plătit tot din banii noştrii.

Dorina Tiron – Tot din banii noştrii, absolut.

A.C. – Şi a existat un control de acest gen?

DORINA TIRON – Eu … din partea noastră expres nu.

Un fost director din CNADNR a confirmat această situaţie. „Nu este posibil să nu demarezi o astfel de verificare în condiţiile în care acolo s-au petrecut nişte evenimente. Au fost nişte oameni care au murit în accidente de muncă, au fost sesizări primite, care făceau referire la angajări sau la calitatea materialelor de construcţii, multe din ele venite de prin alte ţări non UE. Nimeni nu s-a sinchisit să vadă dacă de exemplu jumătate din oamenii care muncesc pe şantier sunt români. Este posibil să fie mai mulţi de jumătate, este posibil să nu fie. Dar tu ca stat, ca instituţie care aparţii unui minister, să nu te asiguri că protejezi interesul comun? Ăsta este un lucru pe care eu nu pot să mi-l explic şi nu cred că există scuze”, a susţinut fostul oficial.

Pe de altă parte este posibil ca aceste verificări să nu fi fost făcute tocmai pentru a nu fi scoase la iveală firmele care au subcontractat lucrări. Surse din DRDP Cluj au explicat că pe şantier, clientela politică şi-a ales pe sprânceană contracte de transport de materiale de construcţii sau servicii de furnizare balast, ce a fost dus pe aliniamentul autostrăzii. „Ar putea fi şi acesta un motiv. Ştiţi e vorba aia – Nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase.”

CNADNR nu a iniţiat astfel de verificări în ciuda faptului că pe adresa Companiei cât şi pe cea a Ministerului Transporturilor au fost trimise, de-a lungul timpului, adrese inclusiv de la muncitorii români care lucrau pe şantier. Nenumăraţi angajaţi au denunţaţ condiţiile grele de pe şantier şi diferenţele care se făceau între ei şi angajaţii aduşi din străinătate. „Au fost aduşi muncitori turci fără acte. Stăteau în barăci şi când venea cei de la Inspectoratul Teritorial de Muncă erau urcaţi în maşini maşinile, dube sau microbuze şi scoşi de pe şantier, ascunşi. Odată au fugit şi s-au ascuns în pădure că aşa le-a zis maistrul. De fiecare dată erau anunţaţi că vine cineva în control, pentru că ştiau exact ora şi locul unde se va face verificarea”, a povestit un muncitor de pe şantierul Autostrăzii.

Două astfel de scrisori au fost trimise pe adresa Ministerului şi a Companiei anii trecuţi. Reacţiile au întârziat însă să apară.

Mâine voi publica cea de-a doua scrisoare trimisă de muncitorii români de pe şantierul autostrăzii. Poate că mai interesant decât conţinutul este semnătura grupului care a întocmit scrisoarea.

„Cu respect

Angajaţi români iubitori de ţară”

Timpul trece, banii vin, noi drumari pe veci să fim !

Posted in Uncategorized on Ianuarie 19, 2011 by andreiciurcanu

Ce poate fi mai relaxant decât un loc de muncă într-o instituţie publică unde programul este fix – 8 ore? Intrii în birou la 8 dimineaţa şi spargi uşa la ora 16,00. Ai o jumătate de oră pentru servit masa, ai masa ta, cu telefonul tău (pe care îl mai foloseşti câteva zeci de minute să afli ce mai face pisica şi bunica) şi poate, dacă faci bugete, ai şi şoferul personal.

Răspunsul la această întrebare este unul singur. Un loc de muncă într-o instituţie publică unde programul nu este 8 ore, ţi-l faci singur mult mai scurt.

Un astfel de loc este cu siguranţă Compania Naţională de Autostrăzi, unde angajaţii au luat de bun declaraţiile politicienilor din 2008 – economia românească duduie – şi şi-au mutat birourile pe holuri, la fumat.

Atât de mulţi oameni au dispărut din birouri, încât conducerea a CNADNR, s-a văzut nevoită să reacţioneze printr-o adresă oficială. Fostul director Cristian Duică a luat fumu”n piept.

În ultimul timp s-a constatat o accentuare a starii de mizerie din incinta CNADNR SA generate de chiştoacele de ţigări aruncate la întâmplare pe holuri, atat la etajul 5,7 cât şi la etajul 8.

Totodată se constată că timpul petrecut de salariaţi în locurile “amenajate” pentru fumat este nepermis de mare, existând salariati ai caror timp de lucru insumat, nu este mai mare de 2-3 ore pe zi.

Totodată vă reamintim că potrivit legii fumatul în instituţiile publice îân afara locurilor special amenajate.

Vă rugăm să reduceţi tipul petrecut în locurile pentru fumat şi să menţineţi curăţenia în incinta CNADNR SA.

Direcţia Administrativă va prezenta un plan de îmbunătăţire a stării de curăţenie în incinta CNADNR SA în termen de 24 de ore.”

În condiţiile în care ţigara a înlocuit orele de muncă ale angajaţilor din CNADNR este lesne de presupus că Fumatul dăunează grav nu doar sănătăţii, ci şi proiectelor de dezvoltare a infrastructurii.

Te-ai gândit vreodată cât costă viaţa ta?

Posted in Uncategorized on Ianuarie 17, 2011 by andreiciurcanu

În data de 6 octombrie anul trecut am publicat un text despre profesoara mea de română şi despre o experienţă de viaţă pe care nu o doresc să o petreacă nimeni din lumea aceasta. A fost diagnostică acum doi ani cu un diagnostic atât de greu de pronunţat şi de înţeles, dar atât de cutremurător când îi afli efectele – Neurinom Acustic sau Schwanom Vestibular  – adică Tumoră pe Creier.

Într-o astfel de cumpănă îţi dai seama de fapt cât de mult contează ca cei din jurul tău să fie oameni şi cât de mult depinzi de unul din cele mai grele dar binecuvântate păcate ale fiinţei umane – uitarea. Cea care îl face pe om să meargă mai departe, dar care sfredeleşte sufletul de fiecare dată când, în faţă, îi apar fărâme din amintirea aceia care stă prăfuită într-un ungher al minţii. Abia atunci îţi dai seama cât de egoist poşi fi tu ca fiinţă şi te uiţi la cornul de ciocolată cel savurai de câteva minute. Te opreşti şi te întrebi. Ce se întâmplă după? Abia atunci când cineva apropiat trece prin astfel de momente conştientizezi şi-ţi consumi propria dramă pe care o petreci în fiecare zi, printr-un ritual mecanic, care nu poate face altceva decât să agonizeze drumul, mai mult sau mai puţin sinuos –  cu toţii ne îndreptăm spre un sfârşit şi suntem datori cu o moarte.

Diferenţa o face cât de pregătiţi suntem să ajungem acolo şi cât de mult lăsăm în urmă. Pregătirea e un lucru fantastic şi sunt convins că puţini sunt cei dintre noi care şi-au acceptat pe deplin condiţia de om şi, din când în când seara, îşi duce gândul spre  tot ce a fost până atunci. Cât de aproape e adolescenţă, cât de proaspete sunt valurile mării şi iubirile de-o vară. Aproape că-ţi închizi ochii şi simţi adierea aceea şi apoi îi deschizi pentru a-ţi privi în oglindă ridurile din colţul ochilor sau cele câteva fire de păr negru care s-au pierdut în culoarea albă, poate uşor cenuşie. Şi atunci să-ţi zâmbeşti şi să te întorci în patul tau cu aşternut puţin prea apretat cu sticla de apă caldă la călcâie. Amintirea comfortului pe care ti le dadeau tălpile jumătăţii tale care s-a dus demult, dar te aşteaptă. Te aşteaptă să vii, dar nu-ţi grăbeşte venirea. Nu înainte de a-ţi vedea copilul ajuns OM la casa lui, cu nepoţi şi iubire în jur.

Câţi dintre noi s-au gândit la aceste lucruri? Câţi dintre noi au parcurs filmul acesta? Puţini, sunt convins.Dar pentru cei care nu au încercat acest exerciţiu, acum ar fi un bun început.

Imaginaţi-vă cum ar fi viaţa voastră fără voi. Exact din acest moment. Cum îi vezi pe copii tăi fără tine? Cum îţi imaginezi soţia/soţul fără îmbrăţişarea de dimineaţa. Îmbăţişarea aceia simplă care la începuturi a fost o flacără, iar apoi încet încet nu a dispărut, dar s-a transformat în foc mocnit, semn că tinereţea şi energia duse au fost şi înlocuite nu de obişnuinţă şi rutină, ci de cumpătarea care vine odată cu maturitatea fiinţei din tine. O maturitate care trece pragu carnal şi se înfige în spirit. E greu să-ţi imaginezi aceste lucruri? E dureros?

Acum pune-te în situaţia profesoarei mele de limba română, care este la fel de egoistă ca noi toţi şi trage cu dinţii să trăiască. Exact la fel cum ai face şi tu în locul ei. E ca un lup flămând într-o pădure adâncă unde prada s-au transformat în pietre şi copaci şi se autodevorează numai pentru a mai lungi viaţa cu o zi şi încă o zi. Acolo unde nimic nu mai îndeamnă la supravieţuire pentru că speranţa stă în puterea altcuiva. Nu e pregătită să moară. Vrea să-şi vadă copilul OM. Vrea să se bucure de familie. Dar mai ales vrea să facă mai mult în aceasta unică şansă care este viaţa ei. Şi care depinde de omul din tine.

Acum că ţi-ai imaginat, nici măcar a mia parte din durerea acestui om, ce ai de gând să faci?

CONTURI

TITULAR CONT: RADUCEA EUGENIA DANIELA
BANCA: BCR
SUCURSALA: TARGU OCNA, JUD. BACAU
RON: RO 16 RNCB 003 101 399 057 000 6
EURO: RO 86 RNCB 003 101 399 057 000 7
COD SWIFT: RNCB RO BU

Rovinieta electronică – şoferi plătesc erorile umane şi pe cele ale sistemului

Posted in Uncategorized on Ianuarie 17, 2011 by andreiciurcanu

Responsabilii CNADNR se luptă încă să aducă sistemul de rovinietă electronică SIEGMCR la parametrii normali de funcţionare. În aceste condiţii au şi apărut efectele erorilor din sistem. Mai mulţi şoferi din ţară, care şi-au achiziţionat roviniete, au primit acasă procese verbale de contravenţie pentru simpul motiv că sistemul nu a recunoscut numărul de înmatriculare în baza de date sau au fost victimele unor erori umane sau de sistem.

“Nu cred că vor fi remediate în viitorul apropiat aceste probleme. Acesta este şi motivul pentru care spre sfârşitul anului directorul general, Liviu Costache, a cerut angajaţilor să nu încheie încă procese de contravenţie pentru a nu strica imaginea Companiei. Ei ştiau că nu funcţionează sistemul. Dar iată ca i-au dat drumul chiar şi aşa, cu sincope”, au explicat surse din CNADNR.

Una din marile probleme ale acestui sistem este că maşinile sunt identificate doar după numărul de înmatriculare şi dacă există o eroare aceasta nu poate fi verificată. În aceste condiţii cei care şi-au cumpărat rovinietă pentru un set de numere, dar la un moment dat le-au schimbat riscă să primească amenda pentru simplul motiv că sistemul nu ştie că este vorba de acelaşi proprietar.

“Pe sistemul vechi, chiar dacă între timp numerele de înmatriculare erau schimbate, se putea verifica valabilitatea rovinietei prin seria de la şasiu. În felul acesta se evita orice situaţie tensionată între cei de la poliţie şi şoferi. Acum acest lucru nu se mai poate verifica pentru că nu poţi negocia cu camerele de luat vederi nu? Sau au mai existat situaţii în care şoferul s-a dus să-şi cumpere o rovinieta şi agentul de la drumuri i-a trecut greşit numărul. De exemplu, dumneavoastră aveţi numărul BBZ, iar în acte el a fost trecut BZB. Dumneavoastră ca şofer v-aţi făcut datoria, dar o să primiţi amenzi de o să vă usture buzunarul. Şi abia atunci o să sesizaţi că a fost o greşeală. Problema aici nu este că s-a comis o eroare. Problema este că această eroare se va remedia pe banii dumneavoastră, pentru că în server datele pot fi modificate doar contra cost”, au mai spus sursele.

Într-o astfel de situaţie se regăseşte acum B.F. şoferul unui autoturism din judeţul Bacău. Acesta şi-a cumpărat anul trecut în luna mai o rovinieta valabilă 12 luni. Cel care a trecut datele i-a greşit numărul de înmatriculare. Luna trecută căsuţa poştală a lui B.F. a început să se umple cu amenzi.

“Este cazul clasic. Acest om trebuie să se ducă pe banii lui să repare o eroare umană. Adică să plătească 25 de lei pentru a se face modificarea in sistem. Sau va plăti o nouă rovinietă, pentru că altă soluţie nu există. Este inadmisibil să plăteşti milioane de euro pentru un astfel de sistem şi să nu ai un back-up dacă se întâmplă acest lucru. Şi back-up-ul era numărul de la şasiu. Acest sistem trebuia să facă un schimb de informaţii cu cei de la poliţia rutieră unde există şi baza de date a seriei de la şasiu. Aveau de câştigat ambele instituţii de pe urma acestei colaborări. Dacă numerele de înmatriculare se schimbă, seria şasiului rămâne mereu valabilă şi atunci, înainte să dai o amendă, se făcea o verificare încrucişată. Dar noi nu avem aşa ceva şi se preferă emiterea unei amenzi fără nici o verificare”, au spus surse avizate.

Problema schimbării numerelor de înmatriculare nu a fost clarificată nici din punct de vedere legal. Ordonanţa de Guvern 8/2010 arată la articolul 1 aliniatul 12 că ,

În cazul schimbării numarului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta îşi menţine valabilitatea numai în condiţiile în care utilizatorul informează în scris Compania Naţională de Autostrazi şi Drumuri Naţionale din România — S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date. Documentele necesare şi condiţiile de efectuare a modificării, precum şi tarifele aferente se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii.

Aşa cum arată acest text se subînţelege că începând cu 1 octombrie, ziua în care s-a pornit sistemul SIEGMCR, şoferii care îşi schimbă numerele de înmatriculare trebuie să anunţe CNADNR de această modificare.

Surse din CNADNR au explicat că dacă nu o vor face, vor fi amendaţi. “Dar ce se întâmplă cu cei care şi-au modificat numerele înainte de această dată? O să primească amenzi dacă acele camere de luat vederi nu o să le recunoască numerele. De ce, în condiţiile în care ne îndreptăm spre era tehnologizării, tot omul trebuie să meargă la un ghişeu să anunţe nu ştiu ce modificare. Ca să nu mai spun că am plătit milioane de euro pentru acest sistem de rovinietă electronică. Modificarea numerelor de înmatriculare trebuia să se vadă automat în sistem, pentru că şoferul acela primeşte plăcuţele cu numerele de la poliţia rutieră, care face o bază de date. Acolo există buletinul maşinii cum s-ar spune şi acea serie de saşiu. Nişte oameni deştepţi s-ar fi gândit la asta. Specialiştii de la noi, în ghilimele bineînţeles, nu au vrut să se bată la cap şi au ales varianta simplă. Au lasat proştii să plătească”.

Angajaţi din CNADNR care se ocupă de rovinieta electronică au explicat că între timp au apărut probleme la rovinietele emise pentru persoane juridice şi că până în acest moment, deşi au fost încheiate mii de procese verbale de contravenţie, acestea nu au fost încă expediate de teama unor erori şi a izbucnirii unui scandal.

În ţară deja au apărut cazuri asemănătoare şoferului din Bacău. Oameni care au primit amenzi, deşi aveau taxa de drum achitată.

Testarea profesională – un bacalaureat ratat al „premianţilor” din Companie?

Posted in Uncategorized on Ianuarie 6, 2011 by andreiciurcanu

Testarea profesională din Compania Naţională de Autostrăzi a fost un simulacru de examinare. Asta este concluzia angajaţilor din cadrul mai multor departamente din această instituţie. Asemenea unui bacalaureat într-un liceu industrial dintr-o localitate uitată de lume, elevii şi profesorii s-au conformat cerinţelor superiorilor şi au organizat un examen de ochii lumii. „Unii şi-au făcut subiectele singuri şi le-au prezentat comisiei, alţii au copiat la greu la examen. A fost o glumă. M-am simţit ca la şcoala generală când elevii copiau în draci, numai pentru simplul fapt că proful de istorie se prefăcea că supraveghează. Aveam şi noi nevoie de note ca să se umple catalogul”, a explicat un angajat dintr-o direcţie regională din ţară.

Ideea unei testări profesionale a intrat în CNADNR odată cu venirea noului ministrul al Transporturilor, Anca Boagiu, care a explicat într-un interviu acordat EvZ că „a găsit o vraişte totală în Companie” şi că „angajaţii nu mai fuseseră evaluaţi din 2006”.  Aşa cum era de aşteptat, învoiala de acasă nu seamănă cu cea din târg.

„Iniţiativa doamnei ministru este lăudabilă. Însă punerea în practică a acestei decizii este departe de ceea ar fi trebuit să se întâmple. Dacă se făcea o testare serioasă, la sânge, vă asigur că mai bine de jumătate din Companie pleca acasă nu după afişarea rezultatelor, ci din prima jumătate de oră petrecută în sala de examinare. Şi asta nu pentru că nu sunt buni profesionişti, ci pentru că nu sunt drumari, sau ingineri sau vizionari in infrastructură. Ei sunt agronomi, ingineri în alte domenii. Poate că sunt buni, dar pe zona lor. Nu ai cum să faci treabă cu un inginer mecanic, şef de proiect pe unul din cele mai importante proiecte de Autostradă din România”, au explicat surse din CNADNR.

Rezultatele au fost oferite pe loc în urma testării. Majoritatea au luat numai note de zece, doar că nu au primit şi coroniţă. Nu e de mirare că la o testare care a şchiopătat de la bun început, au apărut şi copiuţele. Cu câteva zile înainte de examinare au circulat pe internet soluţiile la teste. Un astfel  de caz s-a petrecut în Regionala Bucureşti. Un email cu răspunsurile corecte pentru testarea la şefii din departamentul EMCATR a fost trimis către toate secţiile din subordine, cu o zi înainte ca CNADNR să ceară răspunsurile pentru comisii. În timpul examinării nu am publicat aceste documente pentru a nu influenţa bunul mers al testării. O fac acum, doar pentru a afla dacă fiţuicile au conţinut răspunsurile corecte.

„La serviciul EMCATR testare au dat numai şefii, nu şi cei care lucrează efectiv în teren, adică restul echipei. Ce fel de testare este asta? Sunt oameni care nu ştiu să lucreze cu un calculator şi ies în teren să încheie procese verbale pentru încălcarea legislaţiei în vigoare privind depăşirile de tonaj sau rovinieta? Am întâlnit oameni care nu ştiau să pronunţe cuvântul username sau password, darămite să ştie ce reprezintă. Sau nu ştiau să deschidă un calculator. Deci reţineţi! Ei au în echipajul de teren astfel de aparatură! Aceşti oameni ies la control pe drumurile naţionale, dar nu au dat testare. De ce? Iată o bună întrebare”, a explicat un oficial din CNADNR.

Testare nu au dat nici unii oficiali din CNADNR. „Au fost oameni care nu au intrat în examinare. Comisia le-a explicat că o să susţină testarea cu domnul director Liviu Costache în persoană. O măsură abuzivă, dacă stăm să ne gândim că decizia a fost ca toţi angajaţii, cu excepţia anumitor categorii, să susţină în faţa unei comisii evaluarea”, au explicat surse din companie.

De departe vedeta acestei evaluări a fost Ovidiu Barbier, (n.r. fost director coordonator proiecte variante ocolitoare CNADNR) de pe adresa căruia un angajat se pare că a trimis un email în care şi-a exprimat punctul de vedere referitor la testare.

Care este rolul acestei testări din moment ce angajaţii îşi fac singuri subiectele?

Care mai este rolul comisiei? Cumva să bifeze nişte răspunsuri puse la dispoziţie tot de angajaţi? Femeia de serviciu poate substitui fără probleme comisia.

În afară de pierdere de timp, bani şi energie există şi ceva benefic din testarea asta?

Aveţi tupeul să faceţi restructurări în urma testării din moment ce s-au făcut peste 60 de angajări în ultimele două luni?

Penibil şi în acelaşi timp ruşinos.

Gestul se pare că i-a fost fatal. Directorul general Liviu Costache i-a cerut angajatului respectiv demisia.

Modul în care s-a organizat această testare nu lasă decât impresia că marea problemă a organizatorilor, încă dinaintea începerii examinării, nu a fost evaluarea în sine şi luarea unor măsuri pentru eficientizarea acestei instituţii, ci dacă în magazia din spatele clădirii există destule coroniţe pentru toţi cursanţii care trebuie neapărat să treacă clasa ?