Arhivă pentru Aprilie, 2010

Autostrada nepoţilor

Posted in Uncategorized on Aprilie 9, 2010 by andreiciurcanu

Autostrada Braşov – Borş sau Autostrada Transilvania este unul din cele mai mari proiecte din estul Europei. Deşi ar trebuie să se bucure de o publicitate pozitivă, proiectul americanilor este umbrit de numeroasele scandaluri legate de bugetul şi costurile autostrăzii, modalitatea de acordare a acestui contract dar şi presupuse acte de corupţie din interiorul instituţiilor statului român.

În ediţia din 12,04,2009 a emisiunii Stradă Şcoală şi Spital în platoul Realitatea Tv au fost invitaţi ministrul transporturilor Radu Berceanu şi Michael Mix director de proiect autostrada Transilvania, reprezentantul Bechtel în România pentru a elucida câteva din misterele acestui proiect.

Urmăriţi o serie de materiale şi anchete pe subiectul Autostrada Transilvania.

Urmăriţi şi dezbaterea din platoul Realitatea TV dintre realizatorul emisiunii Mihai Tatulici şi invitaţii săi.

Bechtel scumpeşte autostrada şi în Albania

Un contract de miliarde de euro încredinţat fără licitaţie publică, studii de fezabilitate incomplete şi proiecte tehnice modificate. Nu este vorba despre Autostrada Transilvania, ci despre o altă autostradă pe care compania Bechtel o construieşte în Albania. Similitudini mari între cele două ţări, dar şi diferenţe majore. În Albania, fostul ministru al transporturilor şi actualul ministru de externe Lulzim Başha, a fost acuzat de abuz în serviciu pentru că a făcut presiuni pentru încredinţarea contractului companiei americane în 2006.

Ministrul Transporturilor Albanez acuzat de corupţie

Scandalul în jurul contractului Bechtel din Albania a pornit după ce costurile autrostrăzii au ajuns mai mari decât duble. Procurorii albanezi au găsit şi unele cauze: lipsa unui studiu de fezabilitate coerent,  modificarea soluţiilor tehnice şi a proiectului după bunul plac.

Procurorii albanezi îl acuză pe fostul ministrul Başha că a încălcat legea privind licitaţiile publice prin încredinţarea contractului către firma americană, păgubind statul cu aproape 120 de milioane de euro.

În cazul în care va fi găsit vinovat, fostul ministru de externe riscă o pedeapsă cu închisoarea de până 12 ani. În faţa acestor acuzaţii Basha s-a apărat, susţinând că tot acest scandal este o răzbunare politică.

Dacă în Albania deja se găsesc vinovaţi, în România niciun oficial nu a fost tras la răspundere pentru deficienţele clare din contract, asta în condiţiile în care preţul autostrăzii a ajuns la 7 miliarde de euro, de la 2,4 anunţate în 2003 la începerea proiectului.

La fel ca şi în Albania, triplarea preţului a fost posibilă prin lipsa unui studiu de fezabilitate coerent, care a permis modificarea soluţiilor tehnice.

Americanii sau Luke mână lungă

La fel ca în România, presa de la Tirana a speculat faptul că semnarea contractului cu americanii s-a făcut în urma unor presiuni politice. La un an distanţă după parafarea în 2006 a contractului cu Bechtel, George W. Bush a  făcut o vizită istorică în Albania. Surpriză sau nu, aceasta a fost prima vizită a unui preşedinte american pe teritoriul albanez. Atunci, fostul preşedinte american şi-a exprimat sprijinul pentru intrarea în NATO a Albaniei iar un an mai târziu, la Summitul din Bucureşti din 2008, a invitat această ţară, alături de Macedonia, să adere la structurile nord – atlantice.

Cei 61 de kilometri pe care îi construieşte Bechtel fac parte dintr-o viitoare autostradă care urmează să lege Albania de Kosovo şi care va avea un total de 230 de kilometri.

Albania şi România sunt singurele state din Europa care derulează contracte pentru autostrăzi cu americanii de la Bechtel. Ambele state sunt depăşite de explozia preţului autostrăzii şi nu-şi permit investiţiile, însă continuă, din diferite motive, să pompeze bani în aceste proiecte.

Croţia a spus NU companiei Bechtel

Dacă în Albania şi România compania Bechtel a reuşit să semneze un contract mai mult decât avantajos nu acelaşi lucru s-a întâmplat în Croaţia. În 2004 autorităţile au renunţat la un contract cu americani pentru 40 de kilometri de autostradă.În urma presiunilor făcute de opinia publică şi de Comisia Europeană guvernul a fost nevoit să renunţe un contract încheiat cu americanii de la Bechtel. Compania Americană semnase un contract în 1998 cu Uniunea Democrată Croată pentru construcţia a 37 de kilometri de autostradă în sudul ţării între Zagreb şi Sisak.

În 2004 însă, când lucrările trebuiau începute, lucrarea nu a mai fost încredinţată americanilor şi s-a făcut o licitaţie publică.

Guvernul din 2004 a încercat să ofere o altă lucrare celor de la Bechtel susţinând că în contractul semnat în anii 90 conţinea un amendament prin care americanii de la Bechtel erau îndreptăţi să fie recompensaţi cu un alt proiect în cazul în care lucrarea iniţială, autostrada Zagreb Sisak, va fi anulată. Opoziţia a reacţionat şi de această dată la intenţia guvernului de a încredinţa direct construcţia unei lucrări în valoare de 163 de milioane de euro.

Opoziţia a mai arătat că preţurile practicate de cei de la Bechtel sunt între 15 şi 45 de procente mai mari decât ale firmelor locale şi au susîinut că lucrarea ar trebui să fie realizată de companii croate.

Scandalul a scos la iveală şi faptul că Bechtel a avut o puternică susţinere în guvernul Croat. Presa a arătat că fostul ministru al transporturilor Miomir Zuzul, care a fost şi ambasadorul Croaţiei la Washington, a fost angajat de Bechtel pe post de consultant. Îniţial Zuzul a negat toate aceste acuzaţii sfârşind în cele din urmă prin a recunoaşte  ceea ce presa a relatat.

Satul Vălişoara la mila buldozerelor

Satul Vălişoara, judeţul Cluj. Lucrările la Autrostrada Transilvania a zguduit mica localitate. La propriu. Un deal a început să alunece peste casele oamenilor. Americanii au ascuns acest lucru, iar ceea ce era să se trasnforme într-un dezastru pentru săteni este prezentat într-o manieră idilică pe site-ul companiei Bechtel.

„Bechtel şi Enka au muncit din greu pentru a excava cât mai mult pământ posibil. Ceea ce a început ca fiind o necesitate pentru construire s-a transformat într-un element important în activitatea comunitaţii, atunci când echipele Bechtel au mutat solul şi au plantat copaci pentru a crea un nou spaţiu de recreere pentru comunitatea rurală din Vălişoara.” Sursă bechtel.com

“Este un bun exemplu de proiect, ale cărui practici durabile lasă pe termen lung beneficii comunităţilor”, susţine Michael Mix, directorul de proiect al Bechtel România, într-o declaraţie postată pe site-ul companiei americane. bechtel.com

Realitatea de la Vălişoara are însă o cu totul altă faţă. Din cauza unor defecte de proiectare ale celor de la Bechtel, un deal întreg a început să cadă peste casele oamenilor. Unele gospodării au fost deja afectate de alunecările de teren provocate de construcţia autostrăzii Transilvania. Cum Ministerul Transporturilor sau firma americană nu vor să plătească vreo despăgubire, oamenii sunt nevoiţi să scoată bani din buzunar pentru a plăti reparaţiile.

Cine plăteşte drumurile distruse de utilajele Bechtel?

Milioane de euro din banii publici cheltuiţi pentru repararea drumurile naţionale stricate de utilajele companiei Bechtel, cea care a câştigat licitaţia la Autostrada Braşov Borş. Utilizarea în contractul autostrăzii a unor termeni generici precum căi de acces permite antreprenorului să se sustragă obligaţiei de a repara drumurile folosite de maşinile de mare tonaj.

Astfel până în prezent pentru Drumul Naţional 19B care face legătura între Şimleul Silvaniei şi Secueni statul a plătit pentru reparaţii în ultimii trei ani aproximativ 1,2 milioane de euro. Factura anunţată pentru anul 2009 se anunţă a fi însă mult mai mare pentru că numărul drumurilor distruse a crescut.

Contractul încheiat între Compania de Autostrăzi şi Compania americană arată clar că antreprenorul trebuie să-şi amenajeze drumuri tehnice pentru transportul de mare tonaj.  Acest lucru nu se întâmplă însă. Maşinile de mare tonaj trabsportă balastru pe drumurile naţionale pe care le distrug. Reparaţiile urmează să se facă însă pe bani publici.

Primarii din comunele afectate susţin că nu de multe ori s-au făcut presiuni asupra lor din partea transportatorilor atunci când au încercat să oprească maşinile să mai traverseze localităţile.

Exproprieri inutile impuse de Bechtel

Circa un miliard de euro plătiţi pînă acum de Compania Naţională de Autostrăzi firmei Bechtel şi doar zece kilometri de autostradă asfaltaţi, dar de neutilizat. Aşa poate fi descris într-o frază cel mai mare proiect de infrastructură din România, dar şi cel mai scump: Autostrada Transilvania.

La şase ani de la semnarea contractului, drumul care va lega Braşovul de Borş se dovedeşte o încercare grea atât pentru Ministerul Transporturilor, cât şi pentru constructor. Ritmul extrem de greu al exproprierilor dă bătăi de cap atât Companiei de Autostrăzi cât şi constructorului american.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, compania de autostrăzi a cheltuit milioane de euro pentru exproprieri inutile. Oficiali din Ministerul Transporturilor susţin că în lipsa unui studiu de fezabilitate coerent, cei de la Bechtel au mutat traseul viitoarei autostrăzi după bunul plac iar hectare întregi de teren au fost cumpărate degeaba pentru că în prezent nu se mai regăsesc pe aliniament.

Sursele Realitatea TV din Ministerul Transporturilor susţin că de fapt este vorba de 46 de hectare, cu o valoare de aproape 2 milioane de euro. Reprezentanţii firmei Bechtel s-au ferit să dea explicaţii clare cu privire la hectarele expropriate inutil pe sectoarele 2B şi 3C.

Cât va costa autostrada Braşov – Borş?

2.24 miliarde de euro. Acesta a fost preţul pe care autorităţile române l-au anunţat la semnarea contractului cu Bechtel în 2003 pentru autostrada Transilvania. La 6 ani de la acest eveniment preţul autostrăzii aproape că s-a triplat. Oficialii Ministerului Transporturilor au anunţat că numai cei 200 de km dintre Câmpia Turzii – Borş costă 2,5 miliarde de euro, un buget cu 200 de milioane de euro mai mare decât cel alocat pentru întreaga autostradă de 415 km.

Motivele care au dus la această majorare sunt multiple de la creşterea preţurilor pentru materialele de constrcuţie, la scumpirea terenurilor ce urmează a fi expropriate. Triplarea bugetului autiostrăzii este pusă pe seama acşiunilor intreprinse de Bechtel. Oficialii Companiei de Autostrăzi susţin că a făcut nenumărate modificări la soluţii tehnice care au fost foarte scumpe, a realizat lucrări suplimentare fără acordul părţii române şi a determinat compania să facă exproprieri inutile.

În prezent autorităţile române se găsesc într-o mare problemă financiară. Reprezentanţii Companiei de Autostrăzi susţin că ultimi patru ani au fost de coşmar, iar anul 2008 o catastrofă privind alocarea fondurilor.

Preţul anunţat în 2003 nu a fost unul real, dovadă stau banii cheltuiţi de CNADNR pentru doar cei câţiva km asfaltaţi. Lipsa unui studiu de fezabilitate a permis proiectantului Bechtel să facă numeroase modificări de soluţii tehnice care au costat bani. Una din cele mai costisitoare a fost construcţia viaductului de la Suplacul de Barcău, o investiţie de 120 de milioane de euro, care nu era proiectată iniţial, dar a fost impusă de Bechtel.

Deşi responsabilitatea proiectării aparţine companiei americane, reprezentanţii Bechtel se apară, susţinând că studiul de fezabilitate pentru viaduct a fost realizat de partea românească. Surse din Ministerul Transporturilor susţin că americanii au adus peste o mie de modificări de soluţii şi de proiect care au ridicat costurile construcţiei cu câteva sute de milioane de euro. Oficialii Bechtel nu au putut da o cifră exactă a modificărilor aduse.

Urmăriţi şi ancheta Autostrada Transilvania, poveste fără sfârşit.

Anunțuri

Afacerile de familie din DRDP Constanţa

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

Jean Paul Tucan a fost numit şef la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa în mai 2007, având sprijinul politic al ministrului transporturilor de la acea vreme, Ludovic Orban. Venit din industria laptelui, lui Tucan au început să-i placă mult afacerile cu asfalt. Atât de mult încât după trei luni, rude, angajaţi de-ai soţiei şi subordonaţi de-ai lui Tucan de la DRDP Constanţa au înfiinţat firma Euroconstruct Consulting SRL.

După nici un an de la deschiderea companiei, Euroconstruct Consulting a participat şi a câştigat un contract în valoare de 70 de milioane de euro, ca lider de consorţiu, pentru întreţinerea multianuală a drumurilor naţionale din judeţele Tulcea şi Constanţa.

O anchetă marca Adevăr sau Provocare. Urmăriţi şi dezbatarea din platoul Realitatea TV

Tucan se declară nevinovat

Deşi era Director al Direcţiei de Drumuri în august 2008 Jean Paul Tucan nu a avut nicio obiecţie în a desemna câştigătoarea licitaţiei firma Euroconstruct Consulting unde rude sau prieteni sunt salariaţi. Luat la întrebări de Reporterii Realitatea Tucan nu-şi mai aduce aminte să fi semnat vreun document în acest sens.

Firma câştigătoare este înţesată de persoane apropiate lui Tucan. Administratorul şi fondatorul firmei este chiar finul de cununie al fostului director al DRDP Constanţa, Titi Melente. Acesta a reuşit să câştige un contract în valoare de 70 de milioane de euro. În faţa camerei de luat vederi cei doi s-au lepădat unul de altul.

Legăturile dintre cele două familii sunt la vedere însă. Tucan i-a oferit soţiei lui Titi Melente domiciliu într-unul din apartamentele din Năvodari. Nu există niciun secret în această privinţă în cartier.

Relaţiile dintre cele două familii sunt cunoscute de toţi vecini, mai ales că Titi, care spune că nu-l cunoaşte pe liberal, lucrează la una din firmele soţiei acestuia.

Firma prietenilor şi rudelor

Tucan nu s-a mulţumit să-l aibă doar pe finul său în firmă aşa că a adus şi un angajat al Direcţiei pentru un mai bun control al companiei. Al doilea pion important în firma Euroconstruct Consulting este Marilena Dragnea, colega de partid a lui Tucan şi mâna dreapta a acestuia în timpul directoratului la DRDP Constanţa.

În iulie 2008, când s-au semnat contractele de întreţinere multianuală, Marilena Dragnea era şef al Direcţiei de Achiziţii Publice din DRDP Constanţa, membru al comisie de licitaţie dar şi cenzor la Euroconstruct Consulting. Legea incompatibilităţii interzice unui funcţionar public să fie cenzor într-o societate comercială. Dragnea a refuzat să fie filmată motivând că este în concediu medical.

Unde-s mulţi puterea creşte

Reporterii Realitatea TV au descoperit că Dragnea nu este singurul angajat al Direcţiei de Drumuri care lucrează în firmă. Noul director al DRDP Constanţa susţine că nu a ştiut de situaţia în care se afla Marilena Dragnea, dar a precizat că a mai existat un al doilea angajat al regionalei care îşi pusese semnătura în numele Euroconstruct Consulting pe evidenţele contabile. Acel angajat a fost dat afară.

Pe lângă Marilena Dragnea, printre cenzorii Euroconstruct Consulting mai figurează alte două persoane apropiate familiei Tucan. Este vorba despre

Violeta Gal şi Ana Maria Ditot, ambele angajate la firmele patronate de nevasta lui Tucan. Astfel în firma constănţeană, cea care a câştigat contractul de 70 de milioane de euro, figurau peste şase persoane apropiate lui Tucan.

După ce reporterii Realitatea TV au început să se intereseze de firma rudelor şi apropiaţilor liberalului, cei implicaţi au început să-şi acopere urmele.

Contractul era un abonament la banul public

Întreţinerea drumurilor naţionale din Constanţa şi Tulcea este asigurată doar de Tehnologica Radion. Conform registrului de operaţiuni şi plăţi al Direcţiei de Drumuri Constanţa, firma lui Teodor Berna a încasat până în prezent peste 27 de milioane de lei în baza contractului de întreţinere multianuală 2008-2011.

Surse din Ministerul Transporturilor au explicat că fiind lider de Consorţiu firma Euroconstruct Consulting prin câştigarea licitaţiei şi-a asigurat o sursă de venit constantă din banii publici. Acestea au mai adăugat că deşi nu apare pe lista de plăţi a Companiei de Autostrăzi firma respectivă putea încasa bani prin terţe firme care au prestat direct servicii.

Urmăriţi şi ancheta Contractele multianuale ale CNADNR şi baronii asfaltului

Mina Dealul Negru şi moştenirea grea a mineritului în Bucovina

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

O localitate din inima Bucovinei trăieşte sub ameninţarea unui munte de reziduuri miniere. Marea revoluţie industrială din anii 90, când au fost închise multe din minele din nordul Moldovei, au lăsat în urmă cicatrici adânci. Oameni fără slujbe dar mai ales situri de extragere abandonate timp de peste 15 ani. Lăsate în paragină de autorităţi şi care ameninţă viaţa şi sănătatea a sute de mii de oameni.

În comuna Fundu Moldovei o catastrofă ecologică e pe cale să se petreacă la fiecare furtună mai mare. Fost centru de extragere a minereurilor cuprifere, localitatea din apropierea graniţei cu Ucraina a început să fie populată de mineri încă din 1966. De atunci şi până în 2004, când s-a închis mina, din pântecele pământului au fost scoase mii de tone de minereuri. Şi tot în acelaşi timp s-a format muntele de reziduuri de pe malul râului Moldova care tronează ameninţător chiar în inima comunei. Instabil la o ploaie puternică, iazul de decantare, în terminologia de specialitate, alunecă puţin câte puţin şi ameninţă să blocheze râul. Efectele? Niciunul din personajele principale ale acestui film nu vrea să se gândească la dezastrul care ameninţă de ani buni.

Un reportaj difuzat în emisiunea Reporterii Realităţii

Acasă după gratii – vieţaşii de al Aiud

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

Ce înseamnă să fii închis în spatele unor gratii timp de 20 de ani? Să schimbi doar mucegaiul celulelor şi să vezi zi de zi aceleaşi feţe, acelaşi polonic cu mâncare prin vizierul de la uşa celulei? În penitenciarul de la Aiud trei oameni îşi îspăşesc pedepsele pentru că au ucis oameni. Sunt puşcăriaşii cu cele mai vechi pedepse din România. Trei oameni care stau în spatele gratiilor de pe vremea când pe străzile Bucureştiului încă mai răsunau de pe urma tirurilor mitralierelor care se opreau în tinerii revoluţionari. Trei oameni care timp de 20 de ani nu au cunoscut o zi altfel decât prima petrecută în puşcărie. Cea din vara lui 1990.

Un reportaj  Realitatea TV

Mercurial de şpagă electorală

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

Cu câteva zile înainte de alegerile locale din 2008 în colegiile din Bucureşti a fost agitaţie mare.Şi nu neapărat de la emoţiile procesului de vot cât de la cum şi cum şi cît se va lua pentru un vot.

La firul ierbii, în colegii, mita electorală a fost un fenomen mai răspândit decât admit politicienii sau îşi închipuie Poliţia. Reporteri sub acoperire Realitatea TV au aflat cum s-au vândut voturile în două colegii bucureştene. Colegiul 8 din sectorul 2 al Capitalei şi colegiul 20 din sectorul 5. Mai mult …

Urmăriţi o anchetă Realitatea TV.

Administraţia locală, soră cu boxul

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

Case de sute de mi de euro. Terenuri de alte milioane de euro. Speculă cu pământ. oameni îmbogăţiţi peste noapte. Oameni sărmani păcăliţi. Explozie imobiliară. La doar 30 de kilometrii de Bucureşti, într-o comuna Dâmboviţeană mocneşte a revoltă.

Zeci de oameni arată cu degetul înspre primărie şi nu se ştie exact de ce strigă hoţul, bătăuşul şi blestemul pământului.

Costache Cristian, aşa îl cheamă pe primarul din comuna Tărtăşeşti care s-a gândit ca în comuna pe care o conduce să înrudească administraţia locală cu boxul.

Aşa se face ca deşi e primar de un an şi jumătate a reuşit să aducă teroarea printre locuitorii Tărtăşeştiului. Zeci de oameni îl acuză că a făcut tranzacţii ilegale cu terenuri, că a lăsat bătrânii fără pământurile moştenite din strămoşi, că a bătut oamenii pentru că nu au fost de acord să vindă anumite terenuri din zone bine plasate.

Colac peste pupăză primarul nu s-a împiedicat să-i mai altoiască şi pe consilierii primăriei. Anul trecut a bătut crunt un consilier după o şedinţă cu scântei, iar acum doi ani a rupt dinţii din gură unui alt localnic.

Pe scurt, povestea comunei Tărtăşeşti, dar mai ales a primarului care se ghidează după legea pumnului în hăţişul administraţiei locale într-o anchetă marca Adevăr sau Provocare.

Urmăriţi şi dezbaterea din platoul Realitatea TV.

Românul frate cu pistoalele

Posted in Uncategorized on Aprilie 8, 2010 by andreiciurcanu

Pistoale mitraliere, carabine, cuţite, macete şi săbii. Fenomenul răfuielilor mafiote şi numărul mare de arme letale şi neletale confiscate dovedesc că românii au început să prindă gustul armelor. Şi dacă până acum armele albe erau cel mai des întâlnite în casele interlopilor, în prezent echipajele de intervenţie rapidă au confiscat şi pistoale automat precum temutul AKM. Numai în ultimul an Poliţia Română a indispoinibilizat în vederea confiscării peste 40 de mii de arme cu foc şi 560 de mii de cartuşe de la români care au încălcat legea.

Pasiunea românilor pentru armele cu foc a izbucnit din anul 2007 când România a intra în Uniunea Europeană şi Legea Armelor şi Muniţiilor a suferit câteva modificări. Reprezentanţii poliţiei române au explicat că marea problemă o reprezintă utilizarea armelor albe care sunt mult mai uşor de cumpărat şi imposibil de identificat în cazul unor atacuri.

Urmăriţi o anchetă marca Adevăr sau Provocare. Urmăriţi şi dezbaterea din platoul Realitatea TV

Pasiunea pentru arme albe

Deşi în ultimul an poliţia a confiscat sute de astfel de arme interzise, în prezent oricine îşi poate cumpăra din piaţă, pe lângă legătura de zarzavat şi o sabie ninja. În târgul Autovit de exemplu, ai impresia că Rambo şi-a scos la vânzare arsenalul.

O lacună legislativă a legii Armelor şi Muniţiilor permite oricui să-şi cumpere săbii, iatagane şi macete. Practic legea permite oricui achiziţionarea acestui tip de armă cu condiţia să fie pentru panoplie, însă interzice utilizarea lor în spaţii publice. Practic nimic nu-i împiedică pe răufăcători să se blindeze cu săbii şi cuţite.

Cu pieţele pline de săbii şi cuţite, nu este nicio mirare că în timpul raziilor mascaţii au confiscat sute de astfel de arme albe în fiecare an. Ţinând cont de avalanşa de evenimente de acest gen, zona Olt se pare că este unul din cele mai fierbinţi puncte ale României. Anul trecut în Craiova zeci de romi şi-au căutat dreptatea în stradă cu săbii şi cuţite şi pistoale, mai multe persoane având nevoie de îngrijiri medicale.

Cum se modifică un pistol cu bile

Ceea ce este îngrijorător este faptul că românii au trecut de etapa confecţionării de arme albe şi au ajuns la modificarea armelor cu foc. Astfel românii certaţi cu legea care nu-şi pot cumpăra arme cu foc din România trec graniţa în Bulgaria, achiziîionează un model de pistol turcesc cu gaze şi îl modifică în aşa fel încât să poată utiliza cartuşe cu bilă sau chiar cu glonţ.

Reporterii Realitatea TV au cumpărat o astfel de armă. Singurele pistoale care pot fi modificate sunt cele turceşti. În Russe, le găseşti la orice magazin de arme şi muniţii cu doar 170 de lei. Deşi sunt de o calitate îndoielnică, vânzătorii ştiu de ce este la mare căutare acest tip de pistol şi nu numai. Surprinzător a fost faptul că am fi putut cumpăra şi  armă de asalt tip Uzi care, la fel, putea fi modificată.

Practic modificarea ţevii pistolului cu gaze permite utilizarea unui cartuş cu bilă sau chiar cu glonţ. Astfel o armă neletale poate fi uşor tranfosrmată într-una letală. Surse din Poliţia română au explicat că interlopii recurg la astfel de măsuri pentru a nu putea fi identificaţi de Poliţie în cazul în care folosesc pistolul.

Astfel de arme modificate au fost găsite şi confiscate de Poliţia Română anul trecut, în timpul acţiunilor echipelor de intervenţie rapidă din Craiova.

Tot mai multe arme în România

Armele care sunt confiscate de poliţie fie sunt distruse dacă din punct de vedere calitativ prezintă mari probleme, fie sunt vândute prin licitaţii celor care au dreptul să cumpere astfel de produse. Există însă şi arme care sunt păstrate pentru efectivul Poliţiei române şi sunt utilizate de angajaţi.

Statisticile Poliţiei arată că numărul armelor cumpărate în ultima vreme a crescut foarte mult. Dacă în 2007 Poliţia a indisponibilizat în vederea confiscării 1828 de arme şi 2380 de cartuşe, în 2008 numărul armelor a crescut la 41 de mii iar cel al cartuşelor la peste 500 de mii.