Alexeni, legenda aeroportului fără avioane

Acum un an de zile locuitorii din Alexeni, o comuna din Ialomita, au fost treziţi ca din amorţire. Vestea că ministrul transporturilor de atunci, Radu Berceanu, intenţionează să amenajeze un aeroport in localitate a fost mai mult decât un vis devenit realitate. Cine mai spera ca după atâta amar de ani cineva din mai marii Guvernului se va gandi la viitorul halelor de unde se dădea tonul paradelor aviatice de la 23 August.

Cine mai credea că porţile aeroportului se vor deschide iarăşi, iar cele 300 de oi, 16 puşcăriaşi, 12 javre şi 3 vite ce locuiesc acolo se vor muta, în locul lor urmând să se instaleze iarăşi bunăstarea.

Însă vremea gloriei aviaţiei dusă este şi ascunsă între smocurile de iarbă ce au invadat pista aerodromului. A trecut un an şi nimic pare să nu se fi schimbat.

Aceeaşi paragină, aceleaşi speranţe şi pare că huruitul motoarelor ce vor să vină începe să se îndepărteze încet şi sigur. Singurul lucru care a rămas neschimbat sunt poveştile şi legendele despre ruşii care au construit aeroportul, despre Ceauşescu şi călătoria spre Bucureşti în Moskviciul colonelului, despre furatul de pepeni în timpul zborului şi despre soldaţii care au cazut la datorie. Şi oamenii. Oamenii care au rămas neschimbaţi. La fel de temători cu privire la viitor, dar mereu, aproape mereu cu speranţa în suflet. “Noi muncim, suntem dorinci de treaba, dar dumneavoastră ce spuneţi? Ce spun cei mai mari de al Bucureşti? Se face aeroport au ba?”

Islazul nemtilor, aeroportul ruşilor si pamantul romanilor

Primele măsurători pentru aerodromul din Alexeni le-a notat în caiet nea Ghiţoiu, într-o dimineaţă geroasă din noiembrie 1951. Cine altcineva decat vacarul satului putea sa stie cel mai bine islazul communal. Mulgea omul vitele liniştit in grajd si umplea din ugerul generos al vitelor caldaria din tabla când a venit comandorul cu patru ingineri peste el. Din acel moment si două luni dupa au tot măsurat barbatii cele 600 de pogoane.

În 1954, sub stricta supraveghere a Rusiei s-au terminat lucrarile. “Şi cum treaba s-a făcut gospodăreşte, aşa cum numai ruşii ştiu să facă, şantierul nu a ţinut mult”, şi nea Ghiţoiu scapă un eheeei sfâşietor ca şi cum de abia ce a lăsat lopata din mână. Putin a mai fost până avioanele ruseşti au întunecat cerul Alexeniului în miezul zilei.

„Dar înainte să se facă aeroportul ăsta, au mai aterizat avioane pe islaz”, îşi aminteşte bărbatul. În cel de-al doilea Război Mondial avioanele nemţesti îşi făceau drum pe meleagurile astea. Aterizau fortat şi stăteau la pândă. Apoi se ridicau şi bombardau pe furiş. „Uite-aşa…”, şi nea Ghiţoiu îşi întinde palma dreaptă şi o freacă peste stânga cu un foşnet aspru a fan cosit si simuleaza o decolare nervoasă.

Vâjâie din buze. Ridică braţul muncit şi apoi îl trânteşte zgomotos de genunchii noduroşi. „Şiiiiii… paf!” Linişte în cameră! Ghiţoiu închide ochii, trage aer şi apoi îşi goleşte plămânii uşurat. „Americanii erau nimiciţi”.

Ceauşescu şi noul Moskvici al colonelului Ghinea

Până în 1957, când au plecat ruşii iar în locul lor au venit soldaţii români, în Alexeni doliu a fost. Fetele tinere au încercat mari tristeţi pentru că soldaţii nu primeau niciodată permisii şi chiar dacă ar fi primit puţină lumea ştia rusa. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu venirea trupelor autohtone.

Primii soldaţi români care au pus piciorul în unitate au fost cei din Regimentul 22- Craiova. Colonelul Ion Melcescu avea 24 de ani pe atunci. „Pe 8 august 1958, la balul de deschidere, am adus două camioane de fete în unitate. Apoi ne-am măritat cu toţii”, şi colonelul în rezervă începe să râdă zgomotos, chircindu-şi ochii albaştri sub pleoapele subţiri.

Trei escadrile a câte 12 avioane au readus bucurie pe ulitele comunei.

„De la Alexeni plecau toate avioanele pentru parada de la 23 August. Ne apucam de repetiţii în iunie şi terminam în luna lui cuptor”, povesteşte colonelul.

Deşi Ceauşescu era iubitor de parade, o singură dată a pus piciorul pe brazda alexenilor, şi atunci pentru că era ceaţă. Colonelul Melcescu şi comandorul Topor Gheorghe îşi trag priviri. Mustăcesc şi izbucnesc în hohote. „A nimerit aici din greşeală, domnule, vă spun eu”, sparge râsetele între masele tari comandorul: „A plecat în Bucureşti cu un Moskvici ruginit. S-a zguduit pe drum atât de tare tovarăşul, că a dat ordin să se facă şoseaua, iar colonelul Ghinea să primească o maşină nouă”.

40 de piloţi căzuţi la datorie

După 1965, escadrilele de avioane au fost mutate şi au fost aduse elicopterele. „Atunci, Alexeni a devenit patria elicopterelor din România”, spune mândru colonelul Melcescu. „Eu am fost primul pilot al unui elicopter făcut la Braşov, asta după ce le-am pilotat pe cele făcute de sovietici şi polonezi”, întăreşte aspru bărbatul. Are 2.600 de ore de zbor. „Am zburat cu MI1, SM2, MI4, MI8,IAR 3165 şi IAR 336H”, după care spune sec că era să moară de două ori, dar a scăpat. În schimb şi-a văzut 40 de colegi prăbuşindu-se.

Jan Vâlceanul: a căzut la marginea comunei, peste apă. Defecţiune tehnică. Bengea: a făcut un zbor de mare înălţime, a rămas fără oxigen şi a leşinat. Mironescu: a murit în timpul instrucţiei, după ce unul din rezervoare s-a perforat. Apoi, mai sunt cei care au scăpat cu viaţă, dar cu prea multe oase frânte. Se spune că, un soldat care era s-o păţească, a stat două zile închegate în cârciumă. Nimeni din unitate nu s-a încumetat să-l cheme la raport nici măcar colonelul.

La furat de pepeni şi fugărit dropii

În Alexeni, un proverb spune că nicio găină nu se sperie de avioane şi niciun pilot n-a scăpat fără o aventură. Timp să ai doar, colonelul Melcescu nu se plictiseşte să povestească despre Lenuţa pe care a furat-o din poarta casei cu elicopterul, despre degustatul pepenilor de pe dealurile Vasluiului în timpul vreunui zbor, despre fugăritul mistreţilor şi al vulpilor. Sau despre colegul de vânătoare a lui Maurer, care a venit sfârtecat de urs la unitatea militară şi a fost transportat de urgenţă la Bucureşti.

„Odată am avut un coleg care era să ajungă la tribunal din cauza unei dropii. A văzut-o din elicopter şi s-a apropiat să vadă ce-i. A fugărit-o pe câmp până a obosit. Săraca s-a ascuns în curtea unui om care i-a băgat furca-n gât. Puşcăria era să-l mănânce”.

Început şi „îngropat” de ruşi

În mijlocul unităţii, colonelul Melcescu îşi caută aminitirile printre smocurile de iarbă de pe pista părăsită. „A fost începută de ruşi şi tot de ei închisă”, zâmbeşte melancolic bărbatul. „Primul comandant al unităţii a fost unul Molnar. Un ungur mic şi al dracului. Apoi, în 2001, a fost Traşcă, Traşcă Puşkin. Ultimul comandant”, şi-şi târâie călcâiele înspre hangare.

„N-am mai fost aici demult”, îşi spune în barbă, ca pentru sine. „25 de ani am lucrat aici. Mi-e dor, cum să nu-mi fie dor”, şi apoi se întoarce ca şi cum abia atunci şi-ar fi dat seama că nu e singur: „Sunt şanse mari să se facă treabă bună aici. Alexeniului îi e dor de avioane şi elicoptere. De huruitul care făcea să tresară inimile muierilor dimineaţa şi seara. Şi să ştiţi că în Alexeni e sărăcie de când s-a închis unitatea. Sărăcie mare”.

9 Răspunsuri to “Alexeni, legenda aeroportului fără avioane”

  1. Comandanţii
    Regimentului 277 Aviaţie Vânătoare (02.1952)
    Regimentului 49 Aviaţie Vânătoare (26.01.1959)
    Regimentului 49 Aviaţie Vânătoare – Bombardament (27.02.1960)
    Baza 49 Aviaţie Vânătoare – Bombardament

    Cpt. av. Nicolae Borzea 1952 – 09.1953
    Cpt. av. Iosif Adam 09.1953 – 12.1957
    Mr. av. Ioan Molnar 12.1957 – 03.1960
    Lt. col. av. Petre Orha 03.1960 – 1961
    Mr. av. Ioan Petrinca 1961 – 10.1963
    Lt. col. av. Nicolae Motoroiu 10.1963 – 10.1965
    Lt. col. av. Gheorghe Moraru 10.1965 – 1970
    Lt. col. av. Gheorghe Gârbaciu 1970 – 1974
    Lt. col. av. Mihai Georgescu 1974 – 07.1976
    Lt. col. av. Dumitru Croitoru 07.1976 – 07.1980
    Mr. av. Ioan Stan 07.1980 – 1983
    Mr. av. Constantin Gheorghe 1983 – 1987
    Lt. col. av. Mihai Enache 1987 – 04.1990
    Mr. av. Nicolae Ionaşcu 04.1990 – 10.1998
    Cdor. av. Dorin Ilie 10.1998 – 12.1999
    Cdor. av. Ioan Jar 12.1999 – 2000
    Cdor. av. Puşchin Traşcă 2000 – 2001

  2. Ioan Calin Says:

    Felicitari pentru reportaj, este un moment de aducere aminte si tristete in acelasi timp.
    Totusi apar unele greseli in enumerarea fostilor comandanti, cel putin in perioada 1989-2001:
    Cdor.av. Alexandru -1990 ?
    Cdor.av. Balescu ? decedat in accident de elicopter (MI-8)
    Cdor.av. Jeler Gheorghe -1998
    Cdor.av. Trasca Puschin 1998-2001

  3. costel costel Says:

    regimentul 49 : sa traiti sunt nitoi costel sunt prezent la datorie cu ce va pot servi : am doborat 34 de avioane si 9 elicoptere , am 79 de ani si cand ma uit la imaginile cu pista cu tot cea fost blocurile cantina cn mai o tine mine se facea nunti duceam la lume in sat noi barbati la femei insarcinate le duceam lapte , fructe, faina ulei , carne , si tot ce era mai bun pentru ca iei sa fie un sat bogat si frumos mie dor de toti cei dacolo si cand ma gandesc va spun cu mana pe inima cami vine sa plang numai cand ma gandesc la asa cv cum a ajuns pista alexeni

  4. IACOB CAMELIA Says:

    AM CRESCUT PRINTRE EI ……. MA JUCAM IN RONDURILE CU CASUTE DIN CARTON PICTATE CU IMAGINI DIN DESENE ANIMATE …… ALEILE ERAU MATURATE SI BORDURILE VOPSITE LA CASA ARMATEI LUAM LECTII DE PIAN SI JUCAM TEATRU IAR MOS CRACIUN VENEA CU ELICOPTERUL ……… COPIII…… IACOB MIHAELA CAMELIA …. IACOB MARIANA …. ANDREI MARIANA … AMDREI MIHAELA…. ANDREESCU MADALINA ……. AMARIEI COSTEL ……. SAMPETRU DAN …. SAMPETRU CLAUDIA ……………

  5. Dorin Damirescu Says:

    In anul 1981 comandantul unitatii era col. Tudose Constantin. dupa plecarea lui a fost numit Lt-col. Alexandru Lucian, apoi d-ul col. Jeler Gheorghe, etc.
    Azi 14-02-2014 comemoram 25 de ani de la tragicul accident in care si-au pierdut viata mr. av Ion Mironescu, lt. maj. av. Carstea Dorobantu si mm av. Nicolae Cerveanu. Dumnezeu sa-i odihneasca.

  6. Marius Ciobanu Says:

    Ufff cate amintiri mi-ai trezit cu acest articol, am trait si crescut la UM-01878 Alexeni….pacat ca nu se gandeste nimeni sa faca macar un terminal cargo acolo, are toata infrastructura in dotare, saosea, cale ferata…

  7. Un regiment de elita cu fosti camarazi superbi zace in buruieni care pe pereti sau agatat,
    Pacat mare pacat caci noi romanii facem parte dintr-o tara de………
    -Veni-vor alti, la treaba sa ne puna, de la cel cu barba pana la cel cu biberonul in gura.
    -In istorie nu am fost in stare sa ne conducem singuri venitau turci Austrieci sau Unguri la treaba sa ne puna dupa cum spunean – de la cel cu barba la cel cu biberonul in gura.
    -Melcescu fostul meu c-dt.de escadrila cu Gh.Topor la metoeo fost sg. major sa ne traiasca, ca alti cu drepturi mai mari nu au putut face regimentul sa renasca.Macar pe net ca lumea s-a schimbat sa ne adunem aminte in viata pe unde am umblat.
    -Doresc celor in viata multa sanatate si tot ceea ce isi doresc….
    Sp. Radio MM.Sutea

  8. Am avut comandanti pe toti de la -Ghinea,Arghiropol,Tudose Alexandru,Jeler,si apoi am plecat la cluj dupa care regimentul s-a desfintat si a devenit sera de buruieni-rusine Romaniei ca arunca averea tarii pe cand lumea nu are ce manca-rusine-
    -Fostilor colegi morti dumnezeu sa ii odihneasca,iar celor in viata ani multi sa traiasca.
    MM.Sutea

  9. In ajun de an nou 2015 mai sant cateva ore si intram in noul an 2016 transmit de la cca.2500km din Italia tuturor celor care au trait,traiesc inca in zona Urziceni Ialomita care au muncit la Alexeni
    multa sanatate ,fericire si un calduros ” La multi ani”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: